Boala anevrismala arteriala

Fig 1

Fig 2

Un anevrism este o dilatare, o largire de forma unui balon a unei artere, datorata slabirii peretelui acesteia. Anevrismele se pot produce la nivelul oricaror artere, dar cel mai frecvent se intalneste la aorta, vasul principal care conduce sangele de la inima in corp. Anevrismele mai pot apare la artera poplitee, in spatele genunchiului si mai rar la arterele carotide sau femurale.

Important de stiut!!!
Anevrismele de aorta abdominala, denumite AAA, trebuie obligator tratate, deoarece ele se pot rupe, cauzand hemoragie interna grava si chiar moarte. Doar jumatate din pacientii care ajung la spital cu un anevrism rupt reusesc sa supravietuiasca. Riscul de ruptura creste cu marimea anevrismului. In general, anevrismele aortei abdominale mai mari de 5,5 cm trebuie operate, iar cele mai mici urmarite periodic, la 6 luni.

Cauza anevrismelor nu este cunoscuta, dar se pare ca un rol important il are pierderea treptata a unor proteine care mentin elasticitatea vaselor, anume colagenul si elastina.

Riscul de a face AAA este mai mare la:

• barbatii peste 60 de ani, fumatori;
• rudele pacientilor cu anevrisme;
• pacienti cu hipertensiune arteriala;
• pacienti cu hipercolesterolemie;
• pacienti cu diabet zaharat;
• pacienti cu boli pulmonare obstructive;
• pacienti cu alte boli arteriale.
  

AAA se produce de 6-10 ori mai frecvent la barbati decat la femei si este diagnosticat la pacienti cu varste cuprinse intre 70 si 80 de ani. Se estimeaza insa ca 5% din barbatii peste 60 de ani prezinta un AAA.

Medicii pot sa diagnosticheze in timpul unui consult doar 1 din 10 anevrisme abdominale. Majoritatea AAA sunt asimptomatice, asa incat sunt gasite intamplator cu ocazia unei ecografii abdominale, a unei computer tomografii sau RMN, facute pentru alt motiv. Din aceste motive boala se face prezenta prin una dintre complicatiile majore, ruptura sau disectia anevrismului, care reprezinta urgenta chirurgicala majora, cu mortalitate foarte ridicata.

Scopul acestui tratament il reprezinta refacerea unei curgeri normale sau aproape normale a sangelui in membrul inferior afectat. Acest deziderat se realizeaza printr-o serie de procedee chirurgicale dintre care majoritatea covarsitoare sunt reprezentate de catre by-pass-urile arteriale. In principiu un by-pass arterial presupune aducerea sangelui de acolo unde curgerea acestuia se realizeaza normal (dintr-un vas fara leziuni), folosind „tuburi” care pot fi grefoane venoase (recoltate de la pacient) sau grefoane sintetice si descarcarea sangelui intr-un alt vas de sange normal, distal fata de leziunile diagnosticate prin angiografie.
Recuperarea postoperatorie, in cazul unei evolutii simple, este in functie de tipul de by-pass, mai rapida pentru cele infrainghinale (5-7 zile) si mai lunga (7-10 zile) pentru cele suprainghinale.
Beneficiul obtinut prin aceste operatii il constituie ameliorarea neta a simptomatologiei (disparitia durerilor de repaus, vindecarea leziunilor trofice, cresterea perimetrului de mers pana la disparitia claudicatiei intermitente) si indepartarea riscului unei amputatii.

Ruptura anevrismului este cea mai devastatoare complicatie care poate sa apara, dar se mai pot produce si alte evenimente:

• embolii in vasele picioarelor: in sacul anevrismului se formeaza cheaguri, care se pot rupe si pot bloca circulatia in extremitati
• ruperea in intestin, in vena cava sau tromboza sunt foarte rare.

Rareori pacientii cu AAA au dureri abdominale pasagere, fara o cauza evidenta. De aceea este extrem de important ca aceste dureri sa fie investigate corect si complet. O simpla ecografie abdominala poate sa evidentieze prezenta unui anevrism de aorta abdominala.
Din momentul descoperirii ecografice urmeaza o serie de investigatii mai complexe (computer tomografie, angiografie, etc), care trebuie sa stabileasca cu exactitate intinderea si dimensiunile anevrismului si eventualele boli la nivelul arterelor periferice.

Tratmentul difera in functie de marimea anevrismului. Astfel, pacientii cu anevrisme abdominale de circa 4 cm se trateaza conservator: se monitorizeaza ecografic sau prin computer tomografie la 6 luni, se scade tensiunea arteriala, se recomanda renuntarea la fumat. Toate aceste masuri au rostul de reduce riscul de crestere sau de rupere al anevrismului.
Un anevrism de peste 5 cm sau orice anevrism care devine simptomatic are indicatie de operatie. Operatia se poate face prin deschiderea abdomenului sau prin tratament endovascular.

Operatia deschisa consta in inlocuirea portiunii dilatate a aortei cu o proteza tubulara din material sintetic special denumit Dacron sau ePTFE. Aceasta este o procedura excelenta si ea a trecut testul timpului din momentul in care a fost descrisa de chirurgii americani Blakemore si Voorhees.
Aceasta interventie este una dintre cele mai complexe operatii vasculare si prezinta un grad de risc crescut comparativ cu alte operatii (mortalitate de circa 5%). Spitalizarea este de 7-10 zile, iar recuperarea completa se face in 2-3 luni.

Postoperator se continua toata viata tratamentul medicamentos prescris, in special cel impotriva hipertensiunii arteriale. La acesta se adauga tratamentul antiagregant si/sau anticoagulant (vezi cap. Boala ocluziva vasculara periferica), medicamente hipolipemiante, etc.
De asemenea sunt valabile recomandarile legate de factorii de risc si modificarea stilului de viata prezentate in capitolul Boala aterosclerotica.
Controalele periodice postoperatorii sunt obligatorii pentru a depista posibile complicatii tardive.